Padova românească, în cifre

De 12 ani ținem un magazin pe Via Venezia și auzim limba română în fiecare zi — la casă, între rafturi, în parcare. Dar una e să auzi, alta e să vezi cifrele. Iată statistica oficială ISTAT la 1 ianuarie 2025 pentru provincia Padova.

Câți suntem

Români — 31.879. Fiecare al treilea străin din provincie este român. Sunteți de departe cea mai mare comunitate — nicio alta nu se apropie măcar. Cei mai mulți locuiesc chiar în Padova (peste 8.000), urmează Cadoneghe, Selvazzano, Vigonza. Practic nu există comună din jurul orașului fără vecini români.

Moldoveni — 6.444. Și asta numărând doar persoanele care au păstrat cetățenia moldovenească: mulți au obținut între timp pașaport românesc sau italian și au „dispărut” din statistică, deși din Padova nu au plecat nicăieri. Veneto rămâne regiunea nr. 1 din toată Italia pentru comunitatea moldovenească.

Ucraineni — 2.714 rezidenți, plus 39% în cinci ani. Singura comunitate a provinciei în creștere constantă — fără a-i socoti pe cei aflați sub protecție temporară.

Polonezi — 469. O comunitate mică, dar fidelă: raftul polonez există la noi și va exista.

De ce mâncarea de acasă nu e un moft

Cercetătorii studiază de zeci de ani alimentația migranților, iar concluziile lor sunt surprinzător de calde.

Studiul Wang & Lo (Environment and Planning A, 2007) a arătat: la alegerea magazinului alimentar, identitatea etnică și încrederea cântăresc mai mult decât prețul și distanța. Omul traversează tot orașul, pe lângă zece supermarketuri, ca să ajungă la magazinul „lui”. Noi vedem asta în fiecare sâmbătă, în parcare.

Antropologii (Holtzman 2006; Weller & Turkon 2015) au constatat: bucătăria e ultimul lucru pe care îl pierde o diasporă. A doua generație poate să nu mai vorbească limba bunicii — dar sarmalele și zacusca rămân în familie mai mult decât limba.

Lucrarea lui Wright și a colegilor săi (Food Security, 2021) a numit acest fenomen „securitate alimentară culturală”: accesul la mâncarea de acasă dă un sentiment de căldură și apartenență, iar lipsa ei e descrisă de migranți ca neliniște și pierdere a unei părți din sine. Produsele de acasă nu sunt o slăbiciune nostalgică. Sunt un sprijin psihologic.

Iar studiul Buza (Global Networks, 2025) despre familiile moldovene din Italia a descris pachetul cu mâncare de acasă ca pe un ritual al grijii: mama pune borcane și dulciuri pentru că nu te poate îmbrățișa. Le spunem des clienților noștri: la noi, pachetul acela e după colț — în fiecare zi.

Și italienii, la rândul lor

84,7% dintre italieni au încercat deja bucătăria etnică, jumătate au ajuns la ea prin prieteni (Mascarello et al., Foods, 2020). Conform Coldiretti/Censis, fiecare al treilea italian cumpără regulat produse etnice, iar piața mondială a produselor etnice crește cu 8% pe an. Familiile mixte sunt tot mai multe la Padova — iar soțul italian care a descoperit zacusca și sarmalele nu mai e demult o exotică pentru noi, ci un client fidel.

Așa că atunci când intri la noi după zacuscă, telemea, hering sau biscuiții Eugenia — în spatele tău stau zeci de mii de conaționali și o știință cât se poate de serioasă. Ești acasă.