Articole VALMART

Dacă miroase a fum și usturoi — undeva se fac mici. Îți arătăm tot drumul: de la pastă la masă.

Nu ești singur. Suntem zeci de mii. Iar știința a explicat de mult de ce avem cu toții nevoie de gustul de acasă.

Cinci sute de kilometri pentru un hering? Nu — pentru siguranța că e așa cum trebuie să fie.

Reducerea de la furnizor e aproape întotdeauna prețul timpului. Îți arătăm bucătăria internă a achizițiilor, pe care cumpărătorul n-o bănuiește.

Heringul suprasărat nu e „soiul ăsta”. E un borcan vechi. Lămurim marea dispută a nișei noastre.

Cumperi bomboanele copilăriei sau o Eugenia, desfaci ambalajul — și găsești o ciocolată albită, care se sfărâmă. Îți sună cunoscut? Îți spunem de ce se întâmplă și de ce la noi — nu.

Castravetele murat, crocant, din borcan — e un examen pe care majoritatea producătorilor îl pică. Îți arătăm cum alegem noi — și la ce să te uiți tu.

Există crame cu istorie și crame care sunt ele însele istorie. Purcari e din a doua categorie: decret imperial, aur la Paris și două secole de meșteșug neîntrerupt.

Ultimul guvernator al Basarabiei nu a lăsat palate și monumente. A lăsat un castel al vinului — și rețete după care Moldova face vin până azi.

Orhei înseamnă, în maghiara veche, „locul cetății”. Cetatea a devenit demult oraș, iar numele a trecut la crama care a devenit cartea de vizită a vinului moldovenesc.

Între pădurile bătrâne ale Codrilor și terasele Prutului stă microzona Tigheci — cele mai înalte vii ale sudului moldovenesc. Aici familia Fautor face vinuri care câștigă.

Uneori vinul mare nu se naște în castel, ci într-un sat, pe cincisprezece hectare — acolo unde toată munca o fac mâinile vecinilor.